DEUX ENFANTS AU SOLEIL - EPI 41 - .2021-2022
Titre : Les fabuleuses escapades de Roberto
« Deux enfants au soleil »
(Doi copii în soare)
Episode-Episodul 41
L’épisode 41 est issu de la série intégrale :
« LES FABULEUSES ESCAPADES DE ROBERTO »
Episodul 41 provine din seria integrală:
”Fabuloasele Escapade ale lui Roberto”
Episode 7 issu de la série théâtrale 2021/2022 « Les Contes Miraculeux »
Episodul 7 provine din seria teatrală 2021-2022 ”Poveștile Miracoloase ”
L’épisode 7 : « Deux enfants au soleil » (Chapitre 7) est une pièce en 1 acte / 1 partie / 1 épisode
Episodul 7 : ” Doi copii în soare” (Capitolul 7) este o piesă într-un act, 1 parte și 1 episod:
GENRE - Gen literar : Conte miraculeux - Poveste miraculoasă
Auteur-Autor : Emilien Casali
Traducător : Maria Miflor
PROLOGUE
Début juillet… en fin de matinée…
Temps caniculaire…
La scène se déroule dans le jardin de Domnitza Maria à Craiova au milieu duquel est planté un arbre (Noyer)…
Deux maisons sont placées face à face, séparées par un ruisseau...
Une valise rouge sur laquelle est incrustée une petite fenêtre fermée repose sur le sol…
Roberto (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) se déplace avec une brouette à hauteur de l’arbre (Noyer), suivi de Tsitsi (Ţiţi) le chat gris...
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Quelle chaleur !
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
J’ai quelque chose à te dire, Roberto ?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Tout d’abord, mettons-nous à l'ombre du noyer !
Roberto dépose la brouette près de l’arbre (Noyer) et s’assoit…
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Tu m’écoutes quand je parle ?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Quoi encore ?
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
La prochaine fois que tu pars en voyage, n’oublie pas ta valise rouge !
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Vois-tu, mon lapin, il n’est pas toujours nécessaire de prendre des bagages avec soi lorsque nous nous absentons deux ou trois jours.
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Autre chose!… la prochaine fois que tu iras quelque part, tu me prendras avec toi ?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Tu es trop petit pour m’accompagner, Tsitsi !
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Ce n’est pas cool !
Domnitza Maria (Domnița Maria) arrive à bicyclette avec la colombe sur l’épaule….
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria), la colombe sur l’épaule Qu’est-ce qui ne vas pas, mon lapin ?
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Roberto ne veut pas que je voyage avec lui.
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria), la colombe sur l’épaule Mon pauvre lapin !
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Au cas où vous ne l’auriez pas encore compris, je ne suis pas un lapin.
LA COLOMBE, sur l’epaule de Domnitza Maria
Non, mais tu es aussi têtu que lui.
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Puisque c’est comme ça, je m’en vais. Au revoir !
Tsitsi s’enfuit…
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria), la colombe sur l’épaule Tsitsi semble très remonté contre vous, Roberto?!
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Monsieur fait son caprice.
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria) Remarquez… moi non plus, je ne pars jamais en vacances avec vous.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Est-ce un reproche ?
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria) Vous ne me dites jamais où vous allez.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
C’est sans intérêt.
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria) Ça dépend pour qui ?… votre récent voyage dans le Judeţ d’Alba s’est bien déroulé?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Personne n’est sensé savoir que je m’étais rendu là-bas ?!…
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria) J’ai découvert un ticket de train dans la poche de votre chemise au moment où je m’apprêtais à la mettre en machine.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Je m’y suis rendu pour les besoins de mon nouveau mémoire. De jolis paysages!
Sylvestre surgit en moto dans le jardin tenant dans une main une enveloppe rose à col jaune…
La colombe s’envole...
SYLVESTRE (Le facteur) , une enveloppe rose à col jaune
Bonjour la compagnie! La vie est belle?
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria) Les nouvelles sont fraiches, facteur ?
SYLVESTRE (Le facteur)
Message express pour Monsieur Roberto!
DOMNITZA MARIA (Domnița Maria) Bonne journée, Messieurs!
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
La parole est à vous, Monsieur Sylvestre! De quoi s’agit-il ?
SYLVESTRE (Le facteur)
Vive les vacances ! Avec la bénédiction de Son Altesse !
Sylvestre remet l’enveloppe à Roberto qui l’ouvre aussitôt...
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) , lit le message à haute voix
« Cher Roberto,
Le temps des vacances est arrivé. Et comme l’été s’annonce caniculaire,
j’ai pensé qu’un peu de fraicheur en bord de mer vous ferait le plus grand bien, tout comme les autres membres du Club que je salue très chaleureusement. Ci-joint, veuillez trouver un billet de train qui vous conduira vers de beaux rivages, là ou le temps s’écoule lentement. Prenez bien soin de vous et de vos proches. Longue vie a la colombe !
PS. Je souhaitais vous remercier à ma facon pour votre précieuse implication quant à notre récente enquête qui nous a permis de mettre la main sur le principal suspect du château de Bethlen. »
Sylvestre grimpe sur sa moto...
SYLVESTRE (Le facteur)
Il ne nous reste plus qu’à nous mettre en route! Qu’attendez-vous pour grimper sur ma moto, Roberto ? Le train démarre dans 35 minutes.
Roberto grimpe sur la moto qui démarre aussitôt...
Tsiti (Ţiţi -Chat gris) rentre dans la valise rouge...
Domnitza Maria s’approche de l’arbre avec une valise a la main…
Puis, une bague en cristal brillant de mille feux apparait à son doigt…
Domnitza Maria fait plusieurs tours sur elle-même et prend l’apparence de Dona Crina d’Alba (Les cheveux teint en blonde et une robe blanche lumineuse)
DONA CRINA D’ALBA alias Domnitza Maria (Les cheveux teint en blonde et une robe blanche lumineuse)
« Que les étoiles éclairent notre chemin ! »
Dona Crina d’Alba (alias Domnitza Maria) disparait du lieu comme par l’effet d’une baguette magique...
La colombe se saisit de la valise rouge sur laquelle est incrustée une petite fenêtre ouverte d’où dépasse la tête de Tsitsi (Ţiţi -Chat gris) et s’envole...
Un nuage de fumée rose envahit les lieux...
FIN DU PROLOGUE
----------------------------------------
Prolog
Început de iulie...pe la prânz...
Vremea este caniculară...
Scena se desfăşoară la Craiova, în grădina Domniţei Maria, în mijlocul căreia se înalţă un copac (nuc)...
Între cele două case aşezate faţă în faţă se află un şanţ...
Pe pământ, o valiză roşie în care este încrustată o mică fereastră...
Roberto (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) se deplasează in dreptul nucului cu o roabă, urmat de Ţiţi, motanul gri...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Ce căldură!
ŢIŢI (motanul gri)
Am să-ţi zic ceva, Roberto.
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Mai întâi, hai să ne aşezăm la umbra nucului!
Roberto lasă roaba lângă nuc şi se aşază...
ŢIŢI (motanul gri)
Tu mă auzi când vorbesc cu tine?!
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Ce mai e ?!?
ŢIŢI (motanul gri)
Data viitoare când mai călătoreşti, nu-ţi uita valiza roşie!
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Vezi tu, iubiţelul meu, nu e totdeauna necesar să luăm cu noi bagaje când lipsim două sau trei zile.
ŢIŢI (motanul gri)
Altceva!...data viitoare când vei mai merge undeva, mă vei lua cu tine?
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Eşti prea mic ca să mă însoţeşti, Ţiţi!
ŢIŢI (motanul gri)
Asta nu e cool!
Domniţa Maria soseşte pe bicicletă cu porumbiţa pe umăr...
DOMNIŢA MARIA, cu porumbiţa pe umăr
Ce s-a întâmplat, iubi?!
ŢIŢI (motanul gri)
Roberto nu vrea să călătoresc cu el.
DOMNIŢA MARIA, cu porumbiţa pe umăr
Sărmanul meu iubiţel!
ŢIŢI (motanul gri)
În caz că încă n-ai înţeles, eu nu sunt iubiţelul dumitale!
PORUMBIŢA pe umărul Domniţei Maria
Nu, dar eşti la fel de încăpăţânat ca el.
ŢIŢI (motanul gri)
Dacă e pe-aşa, eu plec. La revedere!
Ţiţi o ia la fugă...
DOMNIŢA MARIA, cu porumbiţa pe umăr
Ţiţi pare foarte pornit împotriva dumitale, Roberto.
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Domnul face fasoane.
DOMNIŢA MARIA
Vezi bine... nici eu nu plec niciodată în vacanţă cu dumneata.
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Este un reproş?
DOMNIŢA MARIA
Nu-mi spuneţi niciodată unde mergeţi.
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
N- are importanţă.
DOMNIŢA MARIA
Depinde pentru cine... ia spuneţi, călătoria în judeţul Alba s-a desfăşurat bine?
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Nimeni nu ar fi trebuit să ştie că am fost acolo.
DOMNIŢA MARIA
Am descoperit un bilet de tren în buzunarul cămăşii dumitale, în timp ce mă pregăteam să o pun în maşina de spălat .
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
M- am dus acolo ca să-mi găsesc inspiraţia pentru noua mea lucrare. Frumoase peisaje!
Silvestru, poştaşul, apare în grădină pe motocicletă, ţinând într-o mână un plic roz cu margine galbenă...
Porumbiţa îşi ia zborul...
SILVESTRU, cu plicul în mână
Salut, prieteni! Viaţa este frumoasă?
DOMNIŢA MARIA
Veştile sunt proaspete, domnule poştaş?
SILVESTRU, cu plicul în mână
Mesaj expres pentru domnul Roberto!
DOMNIŢA MARIA
O zi frumoasă, domnilor!
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Aveţi cuvântul, domnule Silvestru. Despre ce este vorba?
SILVESTRU, cu plicul în mână
Trăiască vacanţa! Cu binecuvântarea Alteţei Sale!
Silvestru înmânează plicul lui Roberto care îl deschide de îndată...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) citeşte mesajul cu voce tare
“Dragă Roberto,
A sosit vremea vacanţei. Şi cum se anunţă o vară caniculară, m-am gândit că puţină răcoare la malul mării v-ar face cel mai bine, ca şi celorlaţi membri ai Clubului pe care îi salut foarte călduros. Alăturat, vă invit să găsiţi biletul de tren care vă va conduce spre frumoasele maluri, acolo unde timpul se scurge încet. Aveţi grijă de dumneavoastră şi de cei apropiaţi! La mulţi ani Porumbiţei!
PS. Voiam să vă mulţumesc, în felul meu, pentru preţioasa implicare în ceea ce priveşte recenta noastră anchetă care ne-a permis să punem mâna pe principalul suspect de la Castelul Bethlen.”
Silvestru se urcă pe motocicletă
SILVESTRU
Nu ne rămâne decât să pornim la drum. Ce aşteptaţi de nu vă urcaţi pe motocicletă, Roberto?! Trenul pleacă peste 35 de minute.
Roberto se urcă pe motocicleta care porneşte îndată...
Ţiţi intră în valiza roşie...
Domniţa Maria se apropie de copac cu o valiză în mână...
Apoi, un inel de cristal cu mii de străluciri apare pe degetul ei...
Domniţa Maria se roteşte de câteva ori şi ia înfăţişarea Donei Crina d’Alba (părul vopsit blond şi o rochie albă strălucitoare)...
DONA CRINA D’ALBA alias DOMNIŢA MARIA
“Fie ca îngerii să ne lumineze calea!”
Dona Crina d’Alba (alias Domniţa Maria) dispare ca prin efectul unei baghete magice...
Porumbiţa ia valiza roşie, la a cărei fereastră încrustată se vede capul lui Ţiţi, şi-şi ia zborul...
Un nor de fum roz invadează locurile...
SFÂRŞITUL PROLOGULUI
ACTE 1 – SCENE 1
Le nuage de fumée rose se dissipe...
Un jour plus tôt en matinée...
L’action se déroule dans le salon d’une villa de style florentin située dans le parc « Nicolas P. Romanescu » (1854-1931) de Craiova…
Le parc fut construit dans un style romantique par l’architecte paysagiste français Edouard Redont et fut inauguré le 29 septembre 1903. Sa maquette a obtenu le Grand prix de l’Exposition Universelle de Paris en 1900, s’agissant du deuxième grand parc d’Europe par sa superficie, poumon vert de 90 ha avec un lac, des bars, un jardin zoologique, un amphithéâtre, un pont suspendu, un kiosque, etc.
La Dame Inconnue est confortablement installée dans un fauteuil (Une place), les yeux plongés dans le livre d’or…
Une guitare repose contre son fauteuil…
Patzy (La petite chatte aux grands yeux verts) est cachée derrière des livres placés dans la bibliothèque, celle-ci observe la scène…
Un tableau représentant un phare de nuit d’où l’on distingue la silhoutette d’une femme est accroché à l’entrée de la pièce...
LA DAME INCONNUE, lit a haute voix
« Comme chaque soir, la belle Mălina se tenait en haut du phare de Sulina attendant impatiemment l’arrivée d’un bateau marchand qui devait franchir la porte du delta du Danube avec à son bord Ciprian le violoniste au coeur d’or. En effet, depuis leur première rencontre sur le marché de la vieille cité portuaire autrefois fréquentée par les Byzantins, les Génois et autres habiles navigateurs, sans oublier les pirates qui sévissaient dans le coin, les deux jeunes amants avaient pris pour habitude de se donner rendez-vous au coucher du soleil afin de saluer leur union amoureuse, Ciprian se tenant sur le pont du navire muni de son précieux violon dont les cordes laissaient échapper des sons mélodieux qui raisonnaient dans le ciel étoilé de la Dobrogée... »
Soudain, Martisoara (Cheveux roux tressés) entre dans la chambre une tasse de café à la main…
Le livre d’or disparaît des mains de la Dame Inconnue…
MARTISOARA (Cheveux roux tressés), une lampe torche à la main
Votre Altesse désirait prendre un café ?
LA DAME INCONNUE
C’est gentile à vous d’y avoir pensé, Martisoara.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Comme toujours, je surprends Madame en pleine lecture.
Martisoara dépose la tasse sur une petite table basse…
La dame inconnue se saisit de la guitare qui repose contre son fauteuil...
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Le livre d’or renferme des histoires merveilleuses que je prends plaisir à lire. Prenons par exemple la dernière histoire en date qui apparut sous mes yeux la nuit dernière et laquelle nous conte les péripétie d’une porteuse d’eau faisant régulièrement le trajet à pied entre son village natale et le marché d’une ancienne cité portuaire, une histoire que je vous conseille de lire.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
L’action se situe à quelle époque ?
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
A dire vrai, je l’ignore.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
A quel endroit au juste?
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Là où je pense me rendre dans les prochaines vingt quatre heures.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Si Votre Altesse veut bien me donner un peu plus de précision?
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Cela vous dirait-il de prendre quelques jours de congés au bord de la mer noire en compagnie de votre fiancé ?
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Et pourquoi pas ?…
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Je vous ai réservés deux tickets de train pour demain en début d’après-midi.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
C’est un peu precipité, ne croyez-vous pas.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Il faut battre le fer tant qu’il est chaud.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Il faudrait tout d’abord que j’en discute avec lui.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Nous n’allons pas tarder à avoir sa réponse.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Qu’est-ce qui vous fait dire cela ?
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Monsieur Sylvestre doit me donner une réponse à un courrier que j’avais fait parvenir a Monsieur le Comte hier matin.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Depuis sa mésaventure dans le Judet d’Alba, Sa Majesté reste enfermé dans sa chambre et ne communique avec plus personne.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Il éprouve de la culpabilité, voilà tout. Il y a de quoi! Cette Juliette lui a fait littéralement tourner la tête !
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
C’est le cas de le dire !
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Il me doit des excuses à présent.
FIN DE LA SCENE 1
-----------------------------------
ACT 1 / SCENA 1
Norul de fum roz se risipeşte...
Cu o zi înainte, în cursul dimineţii...
Acţiunea se desfăşoară în salonul unei vile în stil florentin situate în parcul Nicolae Romanescu (1854-1931) din Craiova...
Parcul a fost construit într-un stil romantic de către arhitectul peisagist francez Edouard Redont şi a fost inaugurat pe 29 septembrie 1903. În 1900, macheta sa a obţinut Marele Premiu la Expoziţia Universală din Paris, fiind al doilea mare parc din Europa ca suprafaţă, plămân verde de 90 de hectare, cu un lac, baruri, o grădină zoologică, un amfiteatru, un pod suspendat, un chioşc etc.
Doamna Necunoscută stă confortabil pe un fotoliu (un loc) privind în cartea de aur...
O chitară este rezemată de fotoliu...
Paţi (pisicuţa cu ochii mari verzi) este ascunsă în spatele cărţilor din bibliotecă, de unde observă scena...
La intrarea în încăpere, este agăţat un tablou reprezentând un far în noapte, unde se distinge silueta unei femei...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ citeşte cu voce tare
“ Ca în fiecare seară, frumoasa Mălina se afla sus, pe platforma farului din Sulina, aşteptând cu nerăbdare sosirea unui vapor comercial care trebuia să intre în rada portului de pe Dunăre, purtând la bord pe Ciprian, violonistul cu inima de aur. Într-adevăr, încă de la prima lor întâlnire în piaţa centrală a vechii cetăţi portuare, frecventată altădată de bizantini, genovezi şi alţi abili navigatori, fără a-i uita pe piraţii care bântuiau pe acolo, cei doi îndrăgostiţi luaseră obiceiul de a-şi da întâlnire la asfinţitul soarelui pentru a-şi saluta unirea prin iubire, Ciprian stând pe puntea vaporului cu preţioasa-i vioară, ale cărei corzi lăsau să scape sunete melodioase care răsunau pe cerul înstelat al Dobrogei”...
Deodată, Mărţişoara (păr roşcat împletit) apare în încăpere cu o ceaşcă de cafea în mână...
Cartea dispare din mâinile Doamnei Necunoscute...
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Alteţa Voastră ar dori o cafea?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ
Sunteţi o drăguţă că v-aţi gândit la acest lucru, Mărţişoara.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Ca de obicei, o surprind pe Doamna în timp ce citeşte.
Mărţişoara pune ceaşca de cafea pe o măsuţă joasă...
Doamna Necunoscută ia chitara care este rezemată de fotoliu...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ ( cu chitara în mână)
Cartea de aur cuprinde povestiri minunate pe care-mi place să le citesc. Iată, de exemplu, ultima poveste care mi-a apărut în faţa ochilor noaptea trecută vorbeşte despre o sacagiţă care, în mod frecvent, parcurgea pe jos drumul între satul ei natal şi piaţa unei cetăţi portuare, o istorisire pe care vă recomand s-o citiţi.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
În ce epocă se petrece acţiunea?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Sinceră să fiu, nu ştiu.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Unde anume, mai precis?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Acolo unde mă gândesc să merg în următoarele douzeci şi patru de ore.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Alteţa Voastră îmi poate da mai multe amănunte?!
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
V-ar surâde să petreceţi câteva zile de concediu la malul Mării Negre în compania logodnicului dumneavoastră?
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Şi de ce nu?!
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
V-am rezervat două tichete de tren pentru mâine la prânz.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Nu vi se pare că e cam în pripă?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Trebuie bătut fierul cât e cald.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Mai întâi ar trebui să discut cu el despre acest lucru.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Cât de curând vom avea răspunsul său.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Ce vă face să spuneţi acest lucru?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Domnul Silvestru trebuie să-mi răspundă la mesajul pe care i l-am trimis prin Domnul Conte, ieri dimineaţă.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
După păţania sa din judeţul Alba, Domnul Conte stă închis în cameră şi nu mai comunică cu nimeni.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Se simte vinovat, asta e tot. Are şi de ce. Acea Julietă i-a sucit efectiv capul.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Trebuie s-o recunoaştem!
DOAMNA NECUNOSCUTĂ (cu chitara în mână)
Îmi datorează scuze acum.
SFÂRŞITUL SCENEI 1
ACTE 1 – SCENE 2
Sylvestre le facteur surgit dans la pièce une enveloppe rose à col jaune à la main...
SYLVESTRE (Le facteur), l’enveloppe rose à col jaune à la main
Toc, toc !
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Entrez, facteur!
SYLVESTRE (Le facteur), l’enveloppe rose à col jaune à la main
Voici la réponse, Votre Altesse !
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Ce n’était pas trop tôt !
SYLVESTRE (Le facteur)
C’est que Sa Majesté aime se faire désirer! Toutefois, ce dernier vous fait savoir qu’il se tient à votre disposition pour un éventuel rendez-vous... pendant le petit déjeuner, a-t-il précisé.
Sylvestre lui tend l’enveloppe rose à col jaune à la main...
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Monsieur le Comte attendra. Pour le moment, je ne suis pas disposée à communiquer avec lui.
SYLVESTRE (Le facteur)SYLVESTRE (Le facteur)
C’est votre droit le plus absolu.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Prenez place, Monsieur Sylvestre. Votre chère et tendre fiancée souhaiterait discuter avec vous.
SYLVESTRE (Le facteur)
Je ne vais pas pouvoir rester. J’ai encore du courrier à distribuer.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Si Votre Altesse n’y voit aucun inconvénient,... je lui en toucherai un mot à la maison.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Vous voulez bien lui servir un café, Martisoara.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Bien, Votre Altesse.
Martisoara sort...
SYLVESTRE (Le facteur)
Vous ne voulez pas savoir la réponse ?
Sylvestre lui tend l’enveloppe rose à col jaune à la main...
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Je vous propose de m’en faire la lecture.
SYLVESTRE (Le facteur)
Je ne voudrais pas m’immiscer dans vos affaires de coeur.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Il n’y a plus de secret entre nous, Sylvestre.
SYLVESTRE (Le facteur)
Je ne comprends pas ?!...
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Mais si, vous comprenez très bien. Finissons-en, je vous prie.
Sylvestre ouvre l’enveloppe et lit le message à voix haute...
SYLVESTRE (Le facteur), lit le message à voix haute
« Chère amie, je vous adresse ces quelques lignes pour vous faire toutes mes excuses. »
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Le mal est fait, mon cher.
SYLVESTRE (Le facteur), poursuit la lecture du message à voix haute
« J’ignore qui a bien pu vous mettre au courant concernant cette aventure passagère avec la serveuse du château, mais sachez que je le regrette infiniment. »
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Cause toujours, tu m’intéresse !
SYLVESTRE (Le facteur), poursuit la lecture du message à voix haute
« Afin de ne plus vous importuner dans votre vie privé, j’ai décidé de partir quelques temps au bord de la mer pour retrouver mes esprits...»
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Bon voyage, mon cher !
SYLVESTRE (Le facteur)
Souhaitez-vous que je poursuive, Votre Altesse ?
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Inutile d’user votre salive, Sylvestre, j’ai compris ce que je devais comprendre.
La Dame inconnue dépose sa guitare…
SYLVESTRE (Le facteur)
Pourtant, la suite est intéressante.
Martisoara surgit avec un plateau à la main sur lequel plusieurs tasses sont disposées...
MARTISOARA (Cheveux roux tressés), le plateau a la main
Et si nous prenions quelques jours de vacances, Sylvestre?…
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main
Qu’en dites-vous, facteur ?
SYLVESTRE (Le facteur)
Si cela ne tenait qu’à moi, j’opterais pour le bord de mer.
LA DAME INCONNUE, la guitare à la main, chante
La mer sans arrêt
Roulait ses galets
Les cheveux défaits
Ils se regardaient
Dans l'odeur des pins
Du sable et du thym
Qui baignait la plage
Ils se regardaient
Tous deux sans parler
Comme s'ils buvaient l'eau de leurs visages
Et c'était comme si tout recommençait
La même innocence les faisait trembler
« Devant le merveilleux
Le miraculeux
Voyage de l'amour
Dehors ils ont passé la nuit
L'un contre l'autre ils ont dormi
La mer longtemps les a bercés
Et quand ils se sont éveillés
C'était comme s'ils venaient au monde
Dans le premier matin du monde
La mer sans arrêt
Roulait ses galets
Quand ils ont couru Sont tombés dans l'eau
Comme deux oiseaux
Sous le baiser chaud de leurs bouches tendres
Et c'était comme si tout recommençait
La vie, l'espérance et la liberté
Avec le merveilleux
Le miraculeux
Voyage de l'amour »
Jean Ferrat « Deux enfants au soleil »
Un nuage de fumée rose envahit les lieux...
FIN DE LA SCENE 2
-----------------------------------
ACTUL 1 - SCENA 2
Silvestru, poştaşul, apare în încăpere purtând în mână un plic roz cu marginea galbenă...
SILVESTRU, poştaşul, cu plicul în mână
Cioc! Cioc!
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Intraţi, domnule poştaş!
SILVESTRU, poştaşul, cu plicul în mână
Iată răspunsul, Alteţa Voastră!
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
V-a luat ceva timp!
SILVESTRU, poştaşul, cu plicul în mână
Este ştiut că Majestăţii Sale îi place să se lase aşteptat! Totuşi, vă face cunoscut că vă stă la dispoziţie pentru o eventuală întâlnire... la micul dejun, a precizat el.
Silvestru îi întinde scrisoarea Doamnei Necunoscute...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Domnul Conte va trebui să aştepte. Pentru moment, nu sunt dispusă să facem conversaţie.
SILVESTRU, poştaşul
Aveţi tot dreptul.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Luaţi loc, domnule Silvestru! Iubita şi drăgălaşa dumneavoastră logodnică ar vrea să vă vorbească.
SILVESTRU, poştaşul
Nu mai pot sta. Mai am încă scrisori de distribuit .
MĂRŢIŞOARA păr roşcat împletit
Dacă Alteţa Voastră nu vede niciun inconvenient... o să-i zic eu una, acasă.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Vreţi să-i serviţi o cafea, Mărţişoara?!
MĂRŢIŞOARA păr roşcat împletit
Cum ziceţi, Alteţa Voastră.
Mărţişoara iese...
SILVESTRU, poştaşul
Nu vreţi să aflaţi răspunsul?
Silvestru îi întinde plicul...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Vă propun să mi-l citiţi.
SILVESTRU, poştaşul
N- aş vrea să mă amestec în povestea dumneavoastră de iubire.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Nu mai există secrete între noi, Silvestru.
SILVESTRU, poştaşul
Nu înţeleg?!...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Ba bine că nu! Înţelegeţi foarte bine. Să terminăm odată, vă rog!
Silvestru deschide plicul şi citeşte mesajul cu voce tare...
SILVESTRU, poştaşul, citeşte mesajul cu voce tare
“Dragă prietenă, vă scriu aceste câteva rânduri pentru a-mi cere scuze”.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Răul e făcut deja, dragul meu.
SILVESTRU, poştaşul, citeşte mesajul cu voce tare
“Nu ştiu cine a putut să vă aducă la cunoştinţă această aventură efemeră cu servitoarea de la castel, dar să ştiţi că o regret nespus de mult.”
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Îţi răceşti gura degeaba!
SILVESTRU, poştaşul, citeşte mesajul cu voce tare
“Ca să nu mă mai amestec în viaţa dumneavoastră personală, m-am hotărât să plec pentru câtva timp la malul mării pentru a-mi veni în fire...”
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Călătorie sprâncenată, dragul meu!
SILVESTRU, poştaşul
Doriţi să citesc mai departe, Alteţa Voastră?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ cu chitara în mână
Nu vă mai răciţi gura degeaba, Silvestru, am înţeles ceea ce era de înţeles.
Doamna Necunoscută pune alături chitara...
SILVESTRU, poştaşul
Şi totuşi, urmarea este interesantă.
Mărţişoara apare purtând în mâini o tavă pe care se află mai multe ceşti...
MĂRŢIŞOARA, păr roşcat împletit, cu tava în mâini
Şi dacă ne-am lua şi noi câteva zile de vacanţă, Silvestru?!...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ
Ce-aţi zice, domnule poştaş?
SILVESTRU, poştaşul
Dacă ar fi după mine, aş opta pentru malul mării.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ, cu chitara în mână, începe să cânte
“Marea neîncetat,
Îşi rostogolea pietrişul.
Cu părul în vânt,
Ei se priveau
În mirosul de pini
De nisip şi de cimbrişor
Care scălda plaja.
Ei se priveau
Amândoi, fără să-şi vorbească,
Ca şi cum ar fi băut apa din feţele lor
Şi era ca şi cum totul reîncepea.
Aceeaşi inocenţă îi făcea să tremure
În faţa minunatei,
Miraculoasei
Călătorii a iubirii.
Ei au petrecut noaptea afară
Au dormit unul lângă altul,
Mult timp marea i-a legănat
Şi când s-au trezit
Era ca şi când se năşteau
În prima dimineaţă a lumii.
Marea neîncetat
Îşi rostogolea pietrişul.
Când au alergat,
Au căzut în apă
Ca două păsări
Sub sărutul cald al buzelor lor tandre
Şi era ca şi cum totul reîncepea
Viaţa, speranţa şi libertatea,
Cu minunata,
Miraculoasa
Călătorie a iubirii.”
Jean Ferrat: “Doi copii în soare”
Un nor de fum roz invadează locurile...
SFÂRŞITUL SCENEI 2
===========================================
ACTE 1 – SCENE 3
Le Nuage de fumée rose se dissipe...
24 heures plus tard... en début de journée...
La scène se déroule sur le quai de la gare de Craiova (Roumanie) recouvert d’un tapis rouge qu’emprunte les passagers pour embarquer à bord du Rainbow Train qui reste à quai 8 minutes seulement…
Le Comte de la Bouche-en-Biais est placé â la fenêtre du compartiment d’un wagon, ce dernier agitant sa canne par la fenêtre...
Le contrôleur surgit sur le quai en compagnie de la Dame Inconnue qui tient une fleur rouge dans une main...
UNE VOIX, jaillit du haut-parleur
Les passagers du Rainbow Train sont invités à embarquer !… départ dans 3 minutes !
LE CONTRÔLEUR, lui indique un wagon
Madame a 3 minutes pour prendre place dans son compartiment.
LA DAME INCONNUE, une fleur rouge dans une main
Je vous remercie de m’avoir accompagnée, Monsieur le contrôleur.
LE CONTRÔLEUR
Dois-je vous conduire â votre cabine?
LA DAME INCONNUE, une fleur rouge dans une main
Je saurai me débrouiller toute seule, merci.
La dame inconnue entre rapidement dans le wagon…
La colombe surgit du ciel en tenant dans une main la valise rouge sur laquelle est incrustée une petite fenêtre ouverte d’où dépasse la tête de Tsitsi (Ţiţi -Chat gris)...
LA COLOMBE Dépêche-toi, mon coco, le train va partir !
La colombe dépose la valise rouge sur le quai et s’envole...
Roberto surgit sur le quai avec une plume d’or dans une main...
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) J’arrive, ma jolie colombe !
Roberto entre rapidement dans un wagon...
La valise rouge repose toujours sur le quai...
UNE VOIX, jaillit du haut-parleur
Départ dans 2 minutes !… Ecartez-vous de la bordure du quai, s’il vous plait !
Martisoara (Cheveux roux tressés) sort d’un wagon en compagnie de Sylvestre (Le facteur), celui-ci tenant en main une enveloppe rose â col jaune…
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Nous nous sommes trompés de compartiment, Sylvestre.
SYLVESTRE (Le facteur)
Allons chercher ailleurs !
LE CONTRÔLEUR
Messieurs dames, puis-je vous être utile ?
MARTISOARA (Cheveux roux tressés), le plateau a la main
Mon fiancé et moi sommes un peu perdus, Monsieur le Contrôleur...
LE CONTRÔLEUR
Je suppose que vous cherchez votre cabine.
SYLVESTRE (Le facteur)
Notre ticket de train indique un numéro de cabine sans préciser où se trouve le compartiment.
LE CONTRÔLEUR
Je comprends. Suivez-moi, je vous prie !
Le contrôleur entre dans un wagon, suivi de Martisoara et Sylvestre...
Dona Crina d’Alba (alias Domnitza Maria) apparait assise sur la valise comme par l’effet d’une baguette magique...
UNE VOIX, jaillit du haut-parleur
Le Rainbow Train au départ de Craiova et à destination du Județ de Tulcea va partir !… veuillez vous écarter du quai, s’il vous plait !
Dona Crina d’Alba (alias Domnitza Maria) se saisit de la valise, puis pénètre dans un wagon...
Le train démarre ensuite laissant échapper un nuage de fumée rose qui envahit le quai de la gare…
FIN DE LA SCENE 3
========================================
ACTUL 1 - SCENA 3
Norul de fum roz se risipeşte...
După 24 de ore...la începutul zilei...
Scena se desfăşoară pe peronul gării din Craiova (România), pe care este întins un covor roşu pentru pasagerii ce se grăbesc să urce la bordul trenului “Rainbow”, care nu staţionează decât 8 minute...
Contele de la Bouche- en- Biais agită bastonul de la fereastra unui compartiment...
Controlorul ajunge pe peron împreună cu Doamna Necunoscută, care ţine în mână o floare roşie...
O VOCE se aude din difuzor
“Pasagerii trenului “Rainbow “ sunt invitaţi să urce în vagoane!...plecarea peste 3 minute!”
CONTROLORUL, indicând un vagon
Doamna are 3 minute pentru a se instala în compartiment.
DOAMNA NECUNOSCUTĂ, cu o floare roşie în mână
Vă mulţumesc pentru că m-aţi însoţit, domnule controlor.
CONTROLORUL
Să vă conduc până la locul dummneavoastră?
DOAMNA NECUNOSCUTĂ, cu o floare roşie în mână
De aici mă descurc singură, mulţumesc.
Doamna Necunoscută intră repede în vagon...
Porumbiţa coboară din văzduh ţinând în mână valiza roşie, cea cu mica-i fereastră încrustată în dreptul căreia se vede capul lui Ţiţi (motănelul gri) ...
PORUMBIŢA
Grăbeşte-te, iubiţel, pleacă trenul!
Porumbiţa pune pe peron valiza roşie, apoi îşi ia zborul...
Roberto apare pe peron, ţinând în mână o pană de aur...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Sosesc, scumpa mea porumbiţă!
Roberto intră repede într-un vagon...
Valiza roşie este tot pe peron...
O VOCE se aude din difuzor
“Plecarea peste 2 minute! Vă rugăm să urcaţi în vagoane!”
Mărţişoara (păr roşcat împletit) iese dintr-un vagon, însoţită de Silvestru, poştaşul, care ţine în mână un plic roz cu margine galbenă...
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Am greşit vagonul, Silvestru.
SILVESTRU, poştaşul
Să mergem să căutăm în altă parte!
CONTROLORUL
Domnule, doamnă, vă pot ajuta cu ceva?!
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Logodnicul meu şi cu mine ne-am cam rătăcit, domnule controlor.
CONTROLORUL
Presupun că vă căutaţi locurile.
SILVESTRU, poştaşul
Pe bilet figurează doar numerele, nu şi vagonul.
CONTROLORUL
Înţeleg. Urmaţi-mă, vă rog!
Controlorul intră într-un alt vagon, urmat de Mărţişoara şi Silvestru...
Dona Crina d’Alba (alias Domniţa Maria) apare ca prin farmec, stând pe valiză...
O VOCE se aude din difuzor
“Trenul “Rainbow” va pleca de la linia 3 în direcţia Tulcea!...
Persoanele care au însoţit călătorii sunt rugate să coboare”.
Dona Crina d’Alba (alias Domniţa Maria) ia valiza şi urcă în vagon...
Trenul se pune în mişcare,răspândind în urmă o dâră de fum roz care se lasă peste peronul gării...
SFÂRŞITUL SCENEI 3
===================================
ACTE 1 - SCENE 4
Le nuage de fumée rose se dissipe peu à peu…
Cinq heures plus tard…
L’action se déroule à présent dans le wagon-restaurant dit « wagon enchanté » situé au milieu du « Rainbow Train » (Locomotive arc-en-ciel) à destination du Județ de Tulcea…
Une longue allée traverse le wagon-restaurant dit « wagon enchanté » qui est meublé :
Un petit bar et des tabourets sont placés près d’une cheminée (d’où ne jaillissent aucune flamme), des fauteuils et des tables rondes, une petite lampe rose repose sur chaque table, plusieurs tableaux sont accrochés aux murs…
Dona Crina d’Alba (alias Domnitza Maria) est assise à une table...
Vlad (le serveur) surgit avec une bouteille de vin (Champinelle)…
VLAD (le serveur)
Votre commande, Dona Crina D’Alba : une bonne bouteille de Champinelle !
Vlad débouche la bouteille...
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) C’est encore loin la mer, serveur ?
VLAD (le serveur)
Nous y serons dans quatre heures.
Vlad lui sert un verre…
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Avez-vous remis la valise rouge au passager de la cabine 2108 ?
VLAD (le serveur)
Je le lui ai remise en main propre comme vous me l’aviez demandé.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Je vous remercie infiniment, Vlad.
Patzy (La petite chatte aux grands yeux verts) surgit dans le wagon-restaurant en compagnie de Roberto tenant dans une main une plume d’or et dans l’autre une valise rouge sur laquelle est incrustée une petite fenêtre ouverte d’où dépasse la tête de Tsitsi (Ţiţi -Chat gris)...
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
Les vacances, c’est trop super !
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Tu m’as suivi jusque dans ce train sans ma permission.
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
Je suis une grande fille , Roberto. Je n’ai pas de compte à te rendre.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Décidément, je ne peux aller nulle part sans que tu sois dans mes pattes.
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
J’agis comme le ferait n’importe lequel de tes amis : je prends soin de toi.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
J’ignorais que tu t’inquietais pour moi, Patzy.
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
C’est trop super de partir à plusieurs en vacances, le temps passe plus agréablement.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Rassure-toi, ma fille, je ne reste jamais longtemps tout seul. (il aperçoit Dona Crina d’Alba à une table) Oh, mais que vois-je ?
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
Le ciel a entendu tes paroles, Roberto.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Salut, Patzy! Comment vas-tu depuis l’autre jour ?
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
C’est trop super, Dona Crina d’Alba ! J’accompagne Roberto jusqu’en mer noire.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Moi aussi, je pars à la mer.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Comme c’est genial ! Nous pourrons prendre une glace ensemble.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Encore que,... tout dépend de l’endroit où vous vous rendez ?… Les stations balneaires sont nombreuses sur le Le littoral qui s'étend tout de même sur une longueur de 245 km. Il est donc possible qu’on ne se croise jamais !?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) J’ai réservé une chambre dans un ancien hôtel de la Cité de Sulina.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Son petit port de pêche est très charmant, m’a-t-on dit.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) L’hôtel se trouve à l’entrée du bras du delta du Danube, au « kilomètre 0 » pour être précis, avec une vue magnifique sur le vieux phare construit entre 1838 et 1841.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Je vous souhaite de bonnes vacances, Roberto!
Dona Crina d’Alba se lève de table…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Vous partez déjà ?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Je vais me reposer dans ma cabine. A cause de la chaleur, je n’ai pas pu fermer l’oeil de la nuit.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Dans quel hôtel serez-vous ?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Sous le soleil exactement.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Donnez-moi plus de précision, je vous prie.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Je laisse le hasard décider de la qualité de nos retrouvailles. Goodbye, my friend, goodbye !
Dona Crina d’Alba quitte le wagon-restaurant…
VLAD (le serveur)
Monsieur Roberto prendra bien une coupe de Champinelle ?
Vlad lui tend une coupe de vin...
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Volontiers, merci.
VLAD (le serveur)
Cette femme vous donne du fil à retordre. Je me trompe?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Dans ce monde, je ne connais aucune femme de facile. A votre santé, Vlad mon ami Vlad !
Roberto lève sa coupe...
Tsitsi (Ţiţi -Chat gris) bondit hors de la valise rouge…
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Cool la vie !
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
J’ai cru voir un petit minet !
Tsitsi saute de joie devant Roberto…
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
J’ai faim, Roberto! A quelle heure on mange?
VLAD (le serveur) En principe, les animaux domestiques sont interdits dans notre train.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Je suis désolé.
VLAD (le serveur) Je veux bien fermer les yeux, à condition que vos chats se cachent à la vue de tous. Je ne veux pas de problèmes avec la direction.
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
Tu gardes Tsitsi avec toi, Roberto?
TSITSI (Ţiţi -Chat gris)
Ce serait vraiment cool de ta part!
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Nous en reparlerons une fois installés à l’hôtel. Rentre dans la valise immédiatement, Tsitsi!
Tsitsi rentre dans la valise et Patzy s’enfuit…
Martisoara (Cheveux roux tressés) entre dans le wagon-restaurant en compagnie de Sylvestre (Le facteur) qui tient en main une enveloppe rose â col jaune…
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
L’hôtesse a dit que notre compartiment se trouvait à l’avant, Sylvestre.
SYLVESTRE (Le facteur)
J’en ai marre de me trimballer d’un endroit à l’autre ! Arrêtons-nous un instant !
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Décidêment, le monde est petit ! Bonjour, les amis !
SYLVESTRE (Le facteur)
Ça par exemple! Ne me dites pas que Monsieur Roberto a choisi de prendre ses vacances en même temps que nous ?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) C’est à croire que si !
Un nuage de fumée rose envahit le wagon-restaurant….
FIN DE LA SCENE 4
======================================
ACTUL 1- SCENA 4
Norul de fum roz se risipeşte treptat...
După 5 ore...
Acţiunea se desfăşoară acum în vagonul-restaurant, numit“vagonul fermecat”, situat în mijlocul trenului “Rainbow” (locomotiva curcubeu), care se îndreaptă spre Tulcea...
Un culoar lung traversează vagonul-restaurant, numit “vagonul fermecat”, în care se află:
Un mic bar cu scaune, alături de un şemineu (din care nu iese nicio scânteie), fotolii şi mese rotunde, câte o veioză roz pe fiecare masă, mai multe tablouri agăţate pe pereţi...
Dona Crina d’Alba (alias Domniţa Maria) stă la o masă...
Vlad (chelnerul) apare cu o sticlă de vin (Champinelle)...
VLAD, chelnerul
Comanda dumneavoastră, Dona Crina d’Alba, un bun vin de Champinelle!
Vlad destupă sticla...
DONA CRINA d’ALBA, alias Domniţa Maria
Mai e până la Mare, domnule chelner?
VLAD, chelnerul
Vom ajunge acolo peste patru ore.
Vlad toarnă vin într-un pahar...
DONA CRINA d’ALBA, alias Domniţa Maria
I- aţi dat valiza roşie călătorului care ocupă locul cu numărul 2108?
VLAD, chelnerul
I- am înmânat-o, aşa cum mi-aţi cerut.
DONA CRINA d’ALBA, alias Domniţa Maria
Mii de mulţumiri, Vlad!
Paţi (pisicuţa cu ochii mari verzi) apare în vagonul-restaurant însoţindu-l pe Roberto, care ţine într-o mână o pană de aur şi în cealaltă valiza roşie, la a cărei mică fereastră încrustată se vede capul lui Ţiţi (motănel gri)...
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
Ce prea super e vacanţa!
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Ai venit după mine până în acest tren fără să-mi ceri voie.
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
Sunt o fată mare, Roberto. Nu am de ce să-ţi dau socoteală.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Asta-i culmea! Cum plec undeva, dau de tine.
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
Mă comport ca oricare dintre prietenii tăi: am grijă de tine.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Nu ştiam că-ţi faci griji pentru mine, Paţi.
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
E prea super să plecăm mai mulţi în vacanţă, timpul trece într-un mod mai plăcut.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Stai liniştită, fata mea, nu rămân niciodată mult timp singur.(O zăreşte pe Dona Crina d’Alba la o masă) Dar, ce-mi văd ochii?!
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
Cerul ţi-a auzit vorbele, Roberto.
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Salut, Paţi! Cum o mai duci în ultimul timp?
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
E prea super, Dona Crina d’Alba! Merg cu Roberto până la Marea Neagră.
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Şi eu merg la mare.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Excelent! Vom putea ieşi împreună la o îngheţată.
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Numai că...totul depinde de locul unde mergeţi... Cum Litoralul se întinde pe o lungime de 245 km, sunt numeroase staţiunile, aşa că e posibil să nu ne întâlnim deloc.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Am rezervat o cameră într-un hotel vechi din cetatea Sulina.
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Micu-i port de pescuit este încântător, după cum mi s-a spus.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Hotelul se află la intrarea Braţului Deltei Dunării, la “kilometrul 0” mai precis, cu o vedere minunată către vechiul far construit între 1838 şi 1841.
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Vă urez vacanţă plăcută, Roberto!
Dona Crina d’Alba se ridică de la masă...
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Plecaţi deja?!
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Merg să mă odihnesc în compartiment. Din cauza căldurii, n-am putut să închid ochii toată noaptea.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
În ce hotel veţi fi?
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Sub cerul liber.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Mai precis, v-aş ruga.
DONA CRINA d’ALBA (alias Domniţa Maria)
Las în seama hazardului următoarea noastră întâlnire. Goodbye, my friend, goodbye!
Dona Crina d’Alba părăseşte vagonul-restaurant...
VLAD, chelnerul
Domnul Roberto ar dori o cupă de Champinelle?
Vlad îi întinde o cupă...
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Cu plăcere, mulţumesc.
VLAD, chelnerul
Această doamnă vă cam dă bătaie de cap. Mă înşel cumva?!
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
În lumea asta, nu cunosc nicio femeie simplă. Sănătate, prietenul meu Vlad!
Robero înalţă cupa de vin...
Ţiţi (motanul gri) sare din valiza roşie...
ŢIŢI, motănelul gri
Cool viaţa!
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Parcă am văzut un motănel!
Ţiţi sare de bucurie în faţa lui Roberto...
ŢIŢI, motănelul gri
Mi-e foame, Roberto! La ce oră mâncăm?
VLAD, chelnerul
În principiu, animalele domestice sunt interzise în trenul nostru.
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Îmi pare rău.
VLAD, chelnerul
Aş putea să închid ochii, cu condiţia ca pisicile dumneavoastră să se ascundă de toată lumea. Nu vreau să am necazuri cu conducerea.
PAŢI (pisicuţa cu ochii mari verzi)
O să ai grijă de Ţiţi, Roberto?
ŢIŢI, motănelul gri
Ar fi chiar cool din partea ta!
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Mai vorbim după ce ne instalăm la hotel. Treci imediat în valiză!
Ţiţi intră în valiză, iar Paţi se face nevăzută...
Mărţişoara (păr roşcat împletit) intră în vagonul-restaurant însoţită de Silvestru (poştaşul) care ţine în mână un plic roz cu marginea galbenă...
MĂRŢIŞOARA(păr roşcat împletit)
Însoţitoarea de drum mi-a spus că s-ar afla în faţă compartimentul nostru.
SILVESTRU (poştaşul)
M- am săturat să mă tot trambalez de colo- colo! Hai să stăm puţin!
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Ce mică-i lumea! Bună ziua, prieteni!
SILVESTRU (poştaşul)
Asta-i bună! Nu-mi spuneţi că Domnul Roberto a ales să plece în vacanţă în acelaşi timp cu noi?
ROBERTO ( pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Ba bine că nu!
Un nor de fum roz cuprinde vagonul-restaurant...
SFÂRŞITUL SCENEI 4
ACTE 1 - SCENE 5
Quelques heures plus tard…
Fin de journée ensoleillée…
La scène se déroule à l’Hôtel « Ursa Mare» de la Cite de Sulina située à l’entrée du bras du delta du Danube, ouvrant sur la mer noire, non loin du vieux phare…
Les deux portes de l’hôtel sont automatiques, l’une indiquant « Entrée » et l’autre indiquant « Sortie »...
La Dame Inconnue entre dans l’hôtel, tandis que le Comte de la
Bouche-en-Biais en sort avec une canne dans une main et une coupe de vin dans l’autre…
Le Comte aperçoit la Dame Inconnue qui rentre dans l’hôtel alors que celle-ci ne fait pas attention à lui…
LE COMTE
Tiens donc, mais qui vois-je ?… je ne rêve pas, c’est bien elle !… aurait-elle reserve une chambre dans le même hôtel que moi ?… hasard ou coϊncidence ?… ou devrais-je y voir plutôt un signe de la providence?… Et si tel est le cas, je vais donc pouvoir me racheter une bonne conduite aupres de Son Altesse! Je vais de ce pas me renseigner auprès du maître d’hôtel afin qu’il me communique le nom de sa chambre. Cela ne coûte rien d’essayer. Parfois, il faut tenter sa chance. Après tout, qu’ai-je à perdre?… si ce n’est mon honneur.
Le Comte jette sa coupe et rentre rapidement dans l’hôtel en agitant sa canne…
Martisoara et Sylvestre surgissent peu après devant l’entrée de l’hôtel Ursa Mare...
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Nous voila enfin arrivés à l’Hôtel « Ursa Mare » !
SYLVESTRE (Le facteur)
Après vous, ma belle !
La porte d’entrée s’ouvre automatiquement…
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
J’espère que le maître d’hôtel a bien enregistré notre réservation?…
SYLVESTRE (Le facteur) Relax, ma petite dame !
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Il n’est pas question que je couche dehors avec tous ces moustiques.
SYLVESTRE (Le facteur) Tout est parfait, j’ai verifié.
Les deux personnages rentrent et sortent de l’hôtel…
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Pensez-vous que nous aurons une chambre avec vue sur le Danube?
SYLVESTRE (Le facteur)
Je n’en sais rien. Quoiqu’il en soit, je me contenterai de la chambre qu’on me donnera.
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
A l’occasion, je vous proposerai d’effectuer une petite croisière sur le fleuve.
SYLVESTRE (Le facteur)
Et pourquoi pas en mer?
MARTISOARA (Cheveux roux tressés)
Il y a plus de choses à voir en longeant le fleuve.
Les deux personnages rentrent dans l’hôtel…
Dona Crina d’Alba arrive ensuite devant l’hôtel « Ursa Mare» tenant en main la valise rouge sur laquelle est incrustée une petite fenêtre ouverte d’où dépasse la tête de Tsitsi (Ţiţi -Chat gris), laquelle est accompagnée de Roberto qui tient dans ses bras Patzy (La petite chatte aux grands yeux verts) …
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts) dans les bras de Roberto
Cet hôtel est trop super, Tsitsi !
TSITSI (Ţiţi -Chat gris), placé dans la valise rouge
On va drôlement s’y plaire, Patzy !
La porte d’entrée s’ouvre automatiquement…
Roberto et Dona Crina d’Alba rentrent dans l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir), Patzy dans les bras de Roberto
Monsieur le Comte a bien fait de me proposer cet endroit.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria), dans la valise rouge Il aurait mieux fait de vous en proposer un autre.
Roberto et Dona Crina d’Alba sortent de l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir), Patzy dans ses bras Quelque chose ne vous convient pas, Dona Crina d’Alba ?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria), la valise rouge dans une main Je me demande si j’ai bien fait de venir ?
Roberto et Dona Crina d’Alba rentrent dans l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Le service est impeccable, m’a-t-il fait savoir.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Me promettez-vous de ne pas être trop encombrant ?
Roberto et Dona Crina d’Alba sortent de l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir),
C’est donc cela qui vous chagrine.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Je tiens à assurer ma tranquilité.
Roberto et Dona Crina d’Alba rentrent dans l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Eh bien, en dehors du fait d’avoir réservé une chambre dans le même hôtel que vous, je ne vois pas ce qui pourrait m’amener à vous gâcher vos vacances?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria), tient en main la valise rouge
Je ne vous veux pas dans mes jambes, un point c’est tout!
Roberto et Dona Crina d’Alba sortent de l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir), Patzy dans ses brasComptez sur moi pour me tenir loin de vous !
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria), tient en main la valise rouge
Parfait ! Ainsi je pourrai passer tranquillement mes vacances !
Roberto et Dona Crina d’Alba rentrent dans l’hôtel…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Je trouve que nos dernières vacances dans le județ d'Alba se sont bien passées.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Vous m’aviez donné rendez-vous au village de Cetatea de Baltă, or vous n’y étiez pas.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
En êtes-vous sûre, ma chère?
Roberto et Dona Crina d’Alba sortent de l’hôtel…
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Si j’avais su que vous me poseriez un lapin, je n’y serais pas allée.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Je vous assure que j’y étais, Dona Crina d’Alba.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Cessez de mentir !
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Vous m’en voulez, c’est bien cela ?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Reprenez votre valise et laissez-moi tranquille ! Bonnes vacances !
Dona Crina d’Alba dépose la valise rouge au pied de Roberto…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Pourrais-je au moins vous offrir une glace sur la plage de Sulina Beach ?… Il parait qu’elles sont excellentes.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria)
Je préférerai prendre un temps de réflexion. Au revoir, Monsieur !
Dona Crina d’Alba dépose la valise rouge et rentre dans l’hôtel…
Roberto restent devant l’hôtel…
Patzy saute à terre…
Roberto se saisit de la valise et rentre dans l’hôtel…
Un nuage de fumée rose envahit les lieux…
FIN DE LA SCENE 5
==================================
ACTUL 1- SCENA 5
După câteva ore...
Sfârşitul unei zile însorite...
Scena se desfăşoară la hotelul “Ursa Mare” din cetatea Sulina, situată la intrarea braţului Deltei Dunării cu deschidere spre Marea Neagră, nu departe de vechiul far...
La intrarea în hotel, cele două uşi sunt automate, una indicând “Intrare” şi cealaltă “Ieşire”...
Doamna Necunoscută intră în hotel, în timp ce Contele de la Bouche-en -Biais iese de acolo cu bastonul într-o mână şi cu o cupă de vin în cealaltă...
Contele o zăreşte pe Doamna Necunoscută intrând, în timp ce aceasta nu-l bagă în seamă...
CONTELE
Măi, măi! Dar pe cine văd?... nu, nu visez, este chiar ea!... o fi rezervat o cameră în acelaşi hotel cu mine?... hazard sau coincidenţă?!... sau ar trebui să văd mai degrabă prin aceasta un semn ceresc?... şi dacă este aşa, îmi voi putea îndrepta comportamentul faţă de Alteţa Sa! Mă şi duc să aflu în ce cameră s-a cazat. Nu mă costă nimic dacă încerc. Uneori este bine să-ţi încerci norocul. Până la urmă, ce am pierdut?!... dacă nu onoarea-mi...
Contele lasă cupa să cadă şi intră repede în hotel agitându-şi bastonul...
Mărţişoara şi Silvestru apar deodată în faţa hotelului “Ursa Mare”...
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Iată-ne, în sfârşit ajunşi la hotelul “Ursa Mare”!
SILVESTRU(poştaşul)
După dumneavoastră, frumoasa mea!
Uşa de la intrare se deschide automat...
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Sper că rezervarea noastră a fost bine înregistrată!
SILVESTRU(poştaşul)
Liniştiţi-vă, domniţa mea!
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Nici nu se pune problema să dorm afară, cu toţi ţânţarii.
SILVESTRU(poştaşul)
Totul e perfect. Am verificat.
Cele două pesonaje intră şi ies din hotel...
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Credeţi că vom avea o cameră cu vedere la Dunăre?
SILVESTRU(poştaşul)
Habar n-am! Oricum ar fi, mă voi mulţumi cu camera pe care ne-o vor da.
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Când se va ivi ocazia, vă propun să facem o croazieră pe fluviu.
SILVESTRU(poştaşul)
Şi de ce nu pe mare?!
MĂRŢIŞOARA (păr roşcat împletit)
Sunt mai multe lucruri de văzut de-a lungul fluviului.
Cele două personaje intră în hotel...
Dona Crina d’Alba soseşte apoi în faţa hotelului “Ursa Mare”, ţinând în mână valiza roşie (la a cărei mică fereastră încrustată se vede capul lui Ţiţi, motănelul gri) şi însoţită fiind de Roberto, care o ţine în braţe pe Paţi, pisicuţa cu ochii mari verzi...
PAŢI, pisicuţa cu ochii mari verzi
Hotelul ăsta e prea super, Ţiţi!
ŢIŢI, motănelul gri, aflat în valiză
O să ne simţim straşnic de bine!
Uşa de la intrare se deschide automat...
Dona Crina d’Alba şi Roberto intră în hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) cu Paţi în braţe
Domnul Conte a făcut bine că mi-a propus acest loc.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria, (cu Ţiţi în valiza roşie)
Ar fi făcut şi mai bine dacă v-ar fi propus un alt loc.
Roberto şi Dona Crina d’Alba ies din hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) cu Paţi în braţe
Nu vă convine ceva, Dona Crina d’Alba?!
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria, (cu Ţiţi în valiza roşie)
Mă întreb dacă am făcut bine să vin.
Roberto şi Dona Crina d’Alba intră din nou în hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) cu Paţi în braţe
Contele mi-a făcut cunoscut faptul că deservirea este impecabilă.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria, (cu Ţiţi în valiza roşie)
Îmi promiteţi că n-o să fiţi prea pisălog?
Roberto şi Dona Crina d’Alba ies din hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) cu Paţi în braţe
Deci asta vă supără?!
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria, (cu Ţiţi în valiza roşie)
Ţin la liniştea mea.
Roberto şi Dona Crina d’Alba intră din nou în hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) cu Paţi în braţe
Ei bine, în afară de faptul că am rezervat o cameră în acelaşi hotel cu dumneavoastră, nu văd ce ar putea să mă determine să vă stric vacanţa.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria, (cu Ţiţi în valiza roşie)
Nu vreau să-mi staţi mereu în cale, asta-i tot.
Roberto şi Dona Crina d’Alba ies din hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră) cu Paţi în braţe
O să stau departe de dumneavoastră. Contaţi pe mine !
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria, (cu Ţiţi în valiza roşie)
Perfect! Aşa o să-mi petrec şi eu vacanţa în linişte.
Roberto şi Dona Crina d’Alba intră din nou în hotel...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Consider că am petrecut bine ultima vacanţă din judeţul Alba.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Îmi dăduserăţi întâlnire la Cetatea de Baltă, dar nu aţi ajuns acolo.
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Sunteţi sigură de aceasta, draga mea?!
Roberto şi Dona Crina d’Alba ies din hotel...
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Dacă aş fi ştiut că mă trageţi pe sfoară, nu m-aş fi dus.
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Vă asigur că eram acolo, Dona Crina d’Alba.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Nu mai minţiţi!
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Sunteţi supărată pe mine, aşa este?
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Luaţi-vă valiza şi lăsaţi-mă în pace! Vacanţă plăcută!
Dona Crina d’Alba pune valiza la picioarele lui Roberto...
ROBERTO (pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră)
Aş putea măcar să vă ofer o îngheţată pe plaja din Sulina? S-ar părea că sunt excelente.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Prefer să iau o pauză de gândire. La revedere, Domnule!
Dona Crina d’Alba intră în hotel...
Roberto rămâne în faţa hotelului...
Paţi sare bucuroasă...
Roberto ia valiza şi intră în hotel...
Un nor de fum roz invadează locul...
SFÂRŞITUL SCENEI 5
ACTE 1 - SCENE 6
Quelques instants plus tard…
En debut de soirée…
Le soleil se couche lentement…
La scène se déroule dans une chambre de l’Hôtel « Ursa Mare» de la Cité de Sulina située à l’entrée du bras du delta du Danube, ouvrant sur la mer noire…
La Dame Inconnue est assise sur le rebord du lit tenant le livre d’or dans ses mains...
On aperçoit le vieux phare à travers la fenêtre de sa chambre…
LA DAME INCONNUE, lit a haute voix
« C’est alors que le mélodieux son s’échappant du violon de Ciprian vint se glisser à l’oreille de Mălina se tenant en haut du phare et qui, depuis près d’une demi-heure, semblait inquiète à l’idée de ne plus revoir le navire marchand qui transportait son amoureux... »
La sonnette de l’interphone retentit au même instant...
La Dame Inconnue referme le livre d’or qu’elle dépose sur le lit, se lève et se saisit d’une brosse à cheveux, se place devant une grande glace, se contemple , puis se brosse les cheveux...
Le soleil se couche à ce moment-là...
Le livre d’or placé sur le lit s’ouvre , laissant échapper un doux faisceau de lumière...
UNE VOIX, jaillit hors du livre d’or « Comme il était de coutume depuis plusieurs décennies, le navire regagnait la porte du delta depuis la mer noire à une heure indiquée pour se glisser dans le bras du Danube et s’enfoncer ensuite à l’intérieur des terres de la Dobrogée, un exercice de navigation périlleux consistant à parcourir le fleuve d'aval en amont afin de livrer des marchandises à bon port...»
Soudain apparait dans la glace une femme brune qui semble saluer quelqu’un au loin, ce qui étonne la Dame inconnue...
UNE VOIX, jaillit hors du livre d’or « Du haut du phare, Mălina fut soulagée d’entendre à nouveau le doux son des cordes du violon se frayer un chemin sur un Danube silencieux. Soudain, Le navire s’arrêta à hauteur du phare. Après quoi , deux hommes apparurent à bord d’une petite embarcation. L’un ramait, tandis que le second jouait du violon, ce dernier fut aussitôt reconnu par la jeune femme du phare, n’étant autre que Ciprian, lequel sauta vigoureusement à terre lorsque l’embarcation atteignit la berge. Entre temps, Mălina était descendue du phare pour aller à la rencontre du violoniste au coeur d’or. Les deux amoureux s’enlacèrent sous la lune pleine qui jaillit du ciel au même instant... »
La sonnette de l’interphone retentit avec insistance...
La femme brune disparait de la glace...
Le livre d’or se referme et disparait comme par magie...
La Dame Inconnue se dirige vers un interphone...
LA DAME INCONNUE, parle dans l’interphone
Oui, c’est pourquoi ?… je regrette, monsieur le Comte, mais vous faites erreur, Son Altesse ne se trouve pas dans cette chambre !
La Dame Inconnue se dirige ensuite vers la fenetre et sort…
Un nuage de fumee rose envahit la chambre...
FIN DE LA SCENE 6
------------------------------------------
ACTUL 1- SCENA 6
Puţin mai târziu...
La începutul serii...
Soarele apune încet...
Scena se desfăşoară într-o cameră a hotelului “Ursa Mare” din cetatea Sulina (situată la intrarea Braţului Deltei Dunării cu deschidere către Marea Neagră)...
Doamna Necunoscută stă pe marginea patului, ţinând cartea de aur în mâini...
Prin fereastra camerei se zăreşte vechiul far...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ citeşte cu voce tare
“Şi, chiar atunci, melodiosul sunet ce răsuna din vioara lui Ciprian se strecură în urechea Mălinei care, la înălţimea farului, de aproape o jumătate de oră, părea neliniştită la gândul că nu ar mai putea revedea vaporul de marfă care îi transporta iubitul...”
Soneria interfonului răsună deodată...
Doamna Necunoscută închide cartea de aur pe care o lasă pe pat, se ridică, ia o perie pentru păr, se aşază în faţa unei oglinzi, se contemplă şi începe să se pieptene...
Atunci, soarele apune...
Cartea de aur de pe pat se deschide, lăsând să scape o suavă dâră de lumină...
O VOCE iese din cartea de aur
“După cum se obişnuia de mai multe decenii, vaporul trecea la o anumită oră prin poarta dinspre mare spre apele Braţului Dunării pentru a pătrunde apoi în adâncul Dobrogei, un exerciţiu de navigaţie periculos constând în a străbate fluviul din aval în amonte pentru a ajunge cu marfa la liman...”
Deodată, în oglindă apare o femeie brunetă care pare să salute pe cineva de departe, ceea ce o miră pe Doamna Necunoscută...
O VOCE iese din cartea de aur
“De la înălţimea farului, Mălina se linişti din nou la auzul sunetului duios al corzilor viorii care-şi croia drum pe o Dunăre tăcută. Brusc, vaporul se opri în dreptul farului. După care, doi oameni apărură la bordul unei mici ambarcaţiuni. Unul vâslea, în timp ce al doilea cânta la vioară, acesta din urmă fiind de îndată recunoscut de tânăra femeie din far, ca nefiind altul decât Ciprian, care sări vioi pe ţărm când ambarcaţiunea ajunse la mal. Mălina coborâse din far pentru a-l întâlni pe violonistul cu inimă de aur. Cei doi îndrăgostiţi se îmbrăţişară sub luna plină care tocmai apăruse pe cer...”
Soneria interfonului răsună insistent...
Femeia brunetă dispare din oglindă...
Cartea de aur se închide şi se face nevăzută ca prin farmec...
Doamna Necunoscută se îndreaptă spre interfon...
DOAMNA NECUNOSCUTĂ vorbeşte la interfon
Da, în legătură cu ce?...regret, domnule Conte, dar vă înşelaţi, Alteţa Sa nu se află în această cameră!
Doamna Necunoscută se îndreaptă spre fereastră şi iese...
Un nor de fum roz cuprinde camera...
SFÂRŞITUL SCENEI 6
ACTE 1 – SCENE 7
Le lendemain après-midi...
Plage de « Sulina Beach »...
Dona Crina d'Alba surgit sur la plage en agitant un éventail, tenant en main la valise rouge sur laquelle est incrustée une petite fenêtre ouverte d'où dépasse la tête de Tsitsi (Ţiţi -Chat gris), suivie de Roberto qui tient dans une main une large ombrelle et dans l'autre main une laisse au bout de laquelle est attachée Patzy (La petite chatte aux grands yeux verts)…
PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts)
La plage, c’est trop super !
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Vous ne voulez vraiment pas manger de glace ?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Non, merci.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir) Je souhaiterais la partager avec vous.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Je n’y tiens pas.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
J’insiste.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Ecoutez, Roberto,… Je veux bien vous aider à transporter votre valise sur la plage, ce n’est pas pour autant que je dois accepter vos avances. Cela commence à bien faire.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Êtes-vous bien certaine que je ne puisse vous être d’aucun secours?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Je dois réfléchir.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Je préfère cette reponse.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Me promettez-vous de partir une fois la glace consommée?
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Les promesses n’engagent que ceux qui les font.
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) C’est d’accord.
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
A propos de quoi ?
DONA CRINA D’ALBA (alias Domnitza Maria) Pour moi, ce sera vanille fraise!
Dona Crina d’Alba s’arrête à hauteur d’un banc, dépose la valise rouge sur le sol et s’assoit…
ROBERTO (Chapeau noir, chemise blanche et gilet noir)
Vos désirs sont des ordres !
Roberto dépose l’ombrelle, puis détache la laisse de Patzy...
Roberto s’assoit sur le banc et fait apparaitre une glace dans son chapeau...
Au même instant, une magnifique goélette dont les voiles ressemblent à des papillons (La Salamandre) apparait sur la mer...
Roberto tend une glace à Dona Crina d’Alba, puis il se recoiffe avec son chapeau…
C’est alors que la goélette se métamorphose, les voiles en forme de Papillon se transformant aussitôt en pétales de roses...,
Roberto et Dona Crina d’Alba se donnent la main…
Un nuage de fumee rose envahit les lieux…
FIN DE LA SCENE 7
FIN DE L’ACTE 1
--------------------------------------
ACTUL1- SCENA7
A doua zi după-amiază...
Plaja “Sulina Beach”...
Dona Crina d’Alba apare pe plajă agitându-şi evantaiul, ţinând în mână valiza roşie (cu mica fereastră încrustată unde se vede capul lui Ţiţi, motănelul gri), urmată fiind de Roberto care are într-o mână o mare pălărie de soare şi în cealaltă o lesă la capătul căreia este legată Paţi, pisicuţa cu ochii mari verzi...
PAŢI, pisicuţa cu ochii mari verzi
Plaja e prea super!
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Chiar nu vreţi să mâncaţi îngheţată?
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Nu, mulţumesc.
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Mi-aş dori s-o împart cu dumneavoastră.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Eu nu vreau.
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Insist!
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Ascultaţi-mă, Roberto... Îmi face plăcere să vă ajut cărându-vă valiza pe plajă, dar asta nu înseamnă că trebuie să vă accept avansurile. Asta e culmea!
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Sunteţi foarte sigură că nu vă pot ajuta cu nimic?
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Trebuie să mă gândesc bine.
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Prefer acest răspuns.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Îmi promiteţi că veţi pleca după ce vom mânca îngheţeta?
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Promisiunile sunt obligatorii doar pentru cei care le fac.
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
De acord!
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Cu ce?
DONA CRINA D’ALBA, alias Domniţa Maria
Pentru mine, vanilie şi căpşuni!
Dona Crina d’Alba se opreşte în dreptul unei bănci, lasă jos valiza şi se aşază...
ROBERTO, pălărie neagră, cămaşă albă şi vestă neagră
Dorinţele dumneavoastră sunt porunci!
Roberto închide şi reazămă umbrela de soare şi apoi o dezleagă pe Paţi...
Roberto stă pe bancă şi scoate o îngheţată din pălărie...
În acelaşi timp, pe mare apare o minunată goeletă cu pânze în formă de fluturi (Salamandra)...
Roberto îi întinde o îngheţată Donei Crina d’Alba după care îşi pune din nou pălăria pe cap...
Atunci, goeleta se metamorfozează, pânzele în formă de fluturi transfomându-se în petale de trandafiri...
Roberto şi Dona Crina d’Alba îşi dau mâna...
Un nor de fum roz cuprinde locurile...
SFÂRŞITUL SCENEI 7
EPILOGUE
Le nuage de fumée rose se dissipe... En fin de soirée...
La scène se déroule devant le vieux phare de Sulina...
La Dame Inconnue manoeuvre une barque qui se rapproche de la berge... Le Chevalier Alioth (Etoile de la Grande Ourse) éclaire la barque...
Quelques secondes plus tard, la Dame Inconnue descend de la barque, tenant une lampe magique dans une main et dans l’autre le livre d’or (fermé)... Le Comte qui est placé dans la barque, caché jusque-là sous une couverture, observe la Dame Inconnue se dirigeant vers le phare...
La Dame Inconnue s’arrête devant le phare, celle-ci balaye les alentours avec sa lampe magique...
Soudain, le livre d’or s’ouvre, laissant échapper un doux faisceau de lumière...
Deux voix jaillissent hors du livre d’or accompagnées du son mélodieux d’un violon...
LA VOIX DU JEUNE HOMME, jaillit hors du livre d’or
- "Iar te-ai cufundat în stele - Tu replonges dans les étoiles,
Si în nori si-n ceruri nalte ? - Les nuages, les cieux infinis?
De nu m-ai uita incalte - O âme de toute ma vie.
Sufletul vietii mele. - Eloigne de l'oubli le voile.
In zadar rauri în soare - En vain des rivières solaires -
Gramadesti-n a ta gândire - Dans ta pesée tu réunis, -
Si campiile Asire - Les Iarges plaines d'Assyrie, -
Si intunecata mare; - Même la ténébreuse mer; -
Piramidele-nvechite - Les pyramides au grand jour
Urca-n cer varful lor mare - Elèvent leur sommet hautain --
Nu cata în departare - Ne cherche pas dans le lointain
Fericirea ta, iubite !" - Le grand bonheur, ô mon amour!
Astfel zise mititica, - La mignonne me dit ainsi,
Dulce netezandu-mi parul. - Tout en caressant mes cheveux,
Ah ! ce spuse adevarul; - Ah, dirent vrai ses mots heureux,
Eu am ras, n-am zis nimica. - Et moi j'ai ri, je n'ai rien dit.
LA VOIX DE LA JEUNE FEMME, jaillit hors du livre d’or - ,,Hai la codrul cu verdeata, -Viens au bois plein de délices,
Und-izvoare plang în vale, -Où sources pleurent dans les vaux,
Stanca sta să se pravale - Où Ie rocher se penche trop
In prapastia mareata. - Vers le grandiose précipice,
Acolo-n ochi de padure, - Sous les arbres au doux murmure,
Langa bolta cea senina - Près du roseau qui nous écoute
Si sub trestia cea lina - Et de l'étang qui nous envoûte
Vom sedea în foi de mure. - Parmi Ies feuilles et les mûres.
Si mi-i spune-atunci povești - Tu me diras contes de fées
Si minciuni cu-a ta gurita, - Mentant de ta bouche gertille
Eu pe-un fir de romanita - Alons qu’un brin de camomille
Voi cerca de mă iubesti. - Dira si ton amour est vrai.
Si de-a soarelui căldura - Je serai alors toute rouge
Voi fi rosie ca marul, - Sous le soleil qui brille fort,
Mi-oi desface de-aur parul, - Je défairai mes cheveux d'or
Să-ti astup cu dansul gura. - Pour te remplir ainsi la bouche.
LA VOIX DU JEUNE HOMME, jaillit hors du livre d’or De mi-i da o sarutare, - Si tu me donnes un baiser
Nime-n lume n-a s-o stie, - Personne au monde ne saura,
Căci va fi sub palarie -Car mon chapeau le cachera --
S-apoi cine treaba are ! - Cela ne peut les concerner!
Când prin crengi s-a fi ivit - Lorsque la lune tout d'un coup
Luna-n noaptea cea de vara, - Dans notre nuit aura surgi
Mi-i tinea de subsuoara, - Tes bras me lèveront ainsi,
Te-oi tinea de dupa gat. - Mes bras entoureront ton cou.
Pe cararea-n bolti de frunze, -Sur le sentier sous le feuillage
Apucand spre sat în vale, - Vers le village descendant,
Ne-om da sarutari pe cale, - Nous cueillirons embrassements
Dulci ca florile ascunse. - Doux comme fleurs qui se cachent.
Si sosind l-al portii prag, - Et arrivant devant la porte
Vom vorbi-n intunecime; - Nous parlerons sous le soir doux:
Grija noastra n-aib-o nime, --Qui peut donc se soucier de nous,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?" - De cet amour que je te porte?
LA VOIX DE LA JEUNE FEMME, jaillit hors du livre d’or Inc-o gura - si dispare... -Un baiser, elle part sous l'heure ...
Ca un stalp eu stau în luna ! - J'étais un pilier sous lune molle!
Ce frumoasa, ce nebuna - O combien belle, combien folle
E albastra-mi, dulce floare ! - Est ma fleur bleue, ma douce fleur!
............................
LA VOIX DU JEUNE HOMME, jaillit hors du livre d’or
Si te-ai dus, dulce minune, - Et tu t'en fus, douce merveille,
S-a murit iubirea noastra -En est mort notre amour fougueux --
Floare-albastra ! Floare-albastra !... - Douce fleur bleue, douce fleur bleue !...
Totusi este trist în lume ! - C'est bien triste sous le soleil.
Mihai Eminescu - Floare Albastra - Fleur bleue
un nuage de fumee rose envahit les lieu…
FIN DE L’EPILOGUE
FIN DE L’EPISODE 41
-------------------------------------
EPILOG
Norul de fum roz se risipește...
Pe înserate...
Scena se desfășoară în fața vechiului far din Sulina...
Doamna Necunoscută conduce o ambarcațiune care se apropie de mal...Cavalerul Alioth (cavaler al Ursei Mari) luminează barca...
După câteva secunde, Doamna Necunoscută coboară din barcă, ținând o lampă într-o mână și cartea de aur (închisă) în cealaltă... Contele, care se afla în barcă, ascuns sub o cuvertură, o observă pe Doamna Necunoscută îndreptându-se spre far...
Doamna Necunoscută se oprește lângă far și scrutează cu lampa împrejurimile...
Deodată, cartea de aur se deschide, împrăștiind o blândă lumină...
Două voci ies din cartea de aur, acompaniate de sunetul melodios al unei viori...
VOCEA TÂNĂRULUI se aude din cartea de aur
- "Iar te-ai cufundat în stele - Tu replonges dans les étoiles,
Şi în nori şi-n ceruri -nalte ? - Les nuages, les cieux infinis?
De nu m-ai uita încalte - O âme de toute ma vie.
Sufletul vieţii mele. - Eloigne de l'oubli le voile.
În zadar râuri în soare - En vain des rivières solaires -
Grămădeşti-n a ta gândire - Dans ta pensée tu réunis, -
Şi câmpiile Asire - Les Iarges plaines d'Assyrie, -
Şi întunecata mare; - Même la ténébreuse mer; -
Piramidele-nvechite - Les pyramides au grand jour
Urcă-n cer vârful lor mare - Elèvent leur sommet hautain --
Nu căta în depărtare - Ne cherche pas dans le lointain
Fericirea ta, iubite !" - Le grand bonheur, ô mon amour!
Astfel zise mititica, - La mignonne me dit ainsi,
Dulce netezindu-mi părul. - Tout en caressant mes cheveux,
Ah ! ea spuse adevărul; - Ah, dirent vrai ses mots heureux,
Eu am râs, n-am zis nimica. - Et moi j'ai ri, je n'ai rien dit.
VOCEA TINEREI se aude din cartea de aur
- ,,Hai în codrul cu verdeaţă, -Viens au bois plein de délices,
Und-izvoare plâng în vale, -Où sources pleurent dans les vaux,
Stânca stă să se prăvale - Où Ie rocher se penche trop
În prăpastia măreaţă. - Vers le grandiose précipice,
Acolo-n ochi de pădure, - Sous les arbres au doux murmure,
Lângă bolta cea senină - Près du roseau qui nous écoute
Şi sub trestia cea lină - Et de l'étang qui nous envoûte
Vom şedea în foi de mure. - On restera sur feuilles de mûres.
Şi mi-i spune-atunci poveşti - Tu me diras contes de fées
Şi minciuni cu-a ta guriţă, - Mentant de ta bouche gentille
Eu pe-un fir de romaniţă - Alors qu’un brin de camomille
Voi cerca de mă iubeşti. - Dira si ton amour est vrai.
Şi de-a soarelui căldură - Je serai alors toute rouge
Voi fi roşie ca mărul, - Sous le soleil qui brille fort,
Mi-oi desface de-aur părul, - Je déferai mes cheveux d'or
Să-ţi astup cu dânsul gura. - Pour te remplir ainsi la bouche.
VOCEA TÂNĂRULUI se aude din cartea de aur
De mi-i da o sărutare, - Si tu me donnes un baiser
Nime-n lume n-a s-o ştie, - Personne au monde ne saura,
Căci va fi sub pălărie -Car mon chapeau le cachera --
Ş-apoi cine treabă are ! - Cela ne peut les concerner!
Când prin crengi s-a fi ivit - Lorsque la lune tout d'un coup
Luna-n noaptea cea de vară, - Dans notre nuit aura surgi
Mi-i ţinea de subsuoară, - Tes bras me lèveront ainsi,
Te-oi ţinea de după gât. - Mes bras entoureront ton cou.
Pe cărarea-n bolţi de frunze, -Sur le sentier sous le feuillage
Apucând spre sat în vale, - Vers le village descendant,
Ne-om da sărutări pe cale, - Nous cueillirons embrassements
Dulci ca florile ascunse. - Doux comme fleurs qui se cachent.
Şi sosind l-al porţii prag, - Et arrivant devant la porte
Vom vorbi-n întunecime; - Nous parlerons sous le soir doux:
Grija noastră n-aib-o nime, --Qui peut donc se soucier de nous,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag ?" - De cet amour que je te porte?
VOCEA TINEREI se aude din cartea de aur
Înc-o gură şi dispare... -Un baiser, elle part sous l'heure ...
Ca un stâlp eu stam în lună ! - J'étais un pilier sous lune molle!
Ce frumoasă, ce nebună - O combien belle, combien folle
E albastra-mi, dulce floare ! - Est ma fleur bleue, ma douce fleur!
............................
VOCEA TÂNĂRULUI se aude din cartea de aur
Şi te-ai dus, dulce minune, - Et tu t'enfuis, douce merveille,
Ş- a murit iubirea noastră -En est mort notre amour fougueux
! f!...-! douce Totuşi este trist în lume! C'est bien triste sous le soleil!
Mihai Eminescu - “Floare Albastră” - “Fleur bleue”
Un nor de fum roz cuprinde ţinutul...
SFÂRŞITUL EPILOGULUI
SFÂRŞITUL EPISODULUI 7
